Toponimie

Dupa traditia orala, pastrata de romani, satul Sura Mare ar fi fost situate mai spre vest, pe actualul ses al Sibiului. Se spune ca prin anul 1930 s-ar fi publicat, in gazeta Sibiului, o legenda privitoare la numele comunei: Prin secolul V sau VI, dupa venirea slavilor pe actualul pamant, ar fi existat in zona Sibiului un slav bogat, care ar fi dat ca zester fiicelor sale Sura, pamanturile aflatoare pe teritoriul comunei noastre fiicei Sura cea mare, iar cel aflator pe teritoriul de apus, fiicei sale Sura cea mica, si astfel s-ar fi nascut comunele Sura Mare si Sura Mica, dupa varsta celor doua fete.

Din pricina deselor navaliri barbare, satul a fost mutat mai spre est, mai aproape de paduri, printer dealuri, unde se afla si astazi. De cand exist ape actual pozitie, comuna poarta numele actual.

Prima mentiune a satului este din anul 1335, intr-un document in care se mentioneaza: “De asemenea (tot astazi) domnul Cristian de Magneo Horreo, jude si decan a platit pe 4 ani (1332, 1333, 1334 si 1335) optzeci de banali vechi.” Asadar prima atestare documentara a comunei dateaza din anul 1332, iar numele sub care este cunoscut satul este Magneo Horreum.

Cuvantul Horreum provine din grecescul Orreon, care are sensul de hambar, de magazine, mai tarziu sura. Poetul Vergiliu il intrebuinteaza in expresia “Terrena horreo, hambare sau musuroaie de furnici”. Magnum este adjectiv si are intelesul de mare. Deci magnum horreum inseamna hambarul mare, sura mare.

Numele comunei este amintit in mai multe documente si scrieri ale vremii.